Aceasta iesire a fost organizata de Adina si Roland cu ocazia deschiderii magazinului lor. La ora 6.30 au plecat din Rm.Valcea cu un microbuz inchiriat Stefan, Ionut, Alexandru, Marian, Luchian, Adrian si Ionut (soferul). La 7 au plecat cu masina Adina, Roland si Iuliana. Celelalte grupuri urmau sa vina mai pe seara. Am cantat in microbuz aproape tot drumul, avand si chitara cu noi. Dupa Ciunget am avut si o pana, care ne-a tinut in loc vreo 20 de minute. Am ocoloit Lacul Petrimanu pentru a ajunge la tabara. Masina lui Roland ne-a ajuns chiar inainte sa ajungem la destinatie.
      De la locul unde au oprit masinile pana la tabara mai aveam de strabatut 5 minute pe o poteca. A trebuit sa facem doua drumuri pentru a lua toate bagajele. Ploile mancasera o parte din locul unde trebuia sa instalam initial tabara asa ca am montat corturile mai sus, lasand acolo doar un cort de campanie in care am pus aproape toata mancarea.
      Dupa ora 12.30 am plecat toti in drumetie in cautarea Iezerului Latoritei pe care nu-l nimeriseram cu doua luni inainte. Microbuzul ne-a dus in coada Lacului Galbenu si de acolo am luat-o pe jos. Ionut, soferul, a ramas la masina. A trebuit sa traversam un parau, unii pe pietre, altii prin apa. Am inceput sa urcam pe poteca paralela cu paraul ce venea dinspre cascada Moara Dracilor. Afinele erau coapte in perioada asta si ne mai opream din cand in cand sa le culegem. Poteca era pe alocuri dificila trebuind sa mergem pe stancile ude din imediata apropiere a paraului.
      La 10 minute de Moara Dracilor am luat-o la stanga pe un afluent al paraului care venea de la cascada. Poteca ducea spre Iezerele Muntinului. Cei din fata se uitau din cand in cand pe malul celalalt sa depisteze valea ce venea de la Iezerul Latoritei. Dupa o jumatate de ora de mers era clar ca nu am dat de vale si ne-am oprit. A trebuit sa-i recuperam si pe Ionut si Marian care se dusesera mai in fata. Dupa ce am mancat niste placinte cu branza si ciocolata, Adina a luat-o in sus pe culmea abrupta in cautarea Iezerului Latoritei. Cam nehotarati, am luat-o si noi dupa ea, cu exceptia lui Ionut si Alexandru care ziceau ca se intorc la masina.
      Urcarea era destul de anevoioasa, trebuind sa trecem si printre sau pe sub brazii desi. Mai dadeam din cand in cand de niste poienite. Adina, care conducea plutonul, primea mereu indicatii sa o ia mai spre dreapta aducandu-ne aminte de pe harta (pe care nu o aveam acum cu noi) cam pe unde trebuie sa cautam. In cele din urma s-a vazut in departare si Iezerul Mare. Unii au luat-o mai repede, altii mai incet, panta fiind destul de abrupta. Terenul din jurul Iezerului era destul de mlastinos asa ca ne apropiam de marginea lui cu atentie sa nu luam apa la bocanci. Apa era foarte limpede si se puteau vedea si niste pestisori pe la marginea lui. Dupa ce am facut cateva poze am inceput sa coboram pe langa paraiasul ce curgea din Iezerul Latoritei.
      Destul de repede am ajus si la paraul principal si ne-am luat cateva repere sa recunoastem alta data intrarea spre Iezer. De aici am inceput sa mergem pe acelasi traseu pe care urcaseram. La masina am constatat cu uimire ca Ionut si Alexandru nu ajunsesera inca. Ne gandeam ca poate s-au dus la cascada Moara Dracilor, trecand astfel pe langa ei. Semnal la telefoane nu era asa ca am zis sa-i mai asteptam macar o jumatate de ora. De acolo pana in tabara n-ar mai fi fost decat o ora de mers pe jos. Nesosind nici pana la termenul fixat, la 18.15 am pornit spre tabara, stabilind ca ne intoarcem dupa ei daca nu vin pana la ora 22. Macar de foame s-or grabi sa ajunga la corturi, ca nu aveau nimic de mancare cu ei.
      In tabara au sosit intre timp si celelalte grupuri: Tatiana cu trei prieteni din Chisinau, pe de o parte, si Dudu, Enduro si sotia lui, Paula, pe de alta parte. Focul era facut si am ajutat cu totii pe bucatari sa prepare mancarea, care consta in principal in tocanita si mamaliga cu branza.
      Destul de repede au ajuns si Ionut cu Alexandru care au ratat masina noastra la 10 minute, dupa cum le spusesera niste persoane se aveau instalat cortul in zona in care era parcat microbuzul. Dupa cum le e caracteristic, in loc sa se intoarca inspre masina cum ne-au zis, au luat-o in susul paraului in explorare.
      Mai pe seara au ajuns si Bebe Braneci cu Coco si fetita lor, Teo. Dupa masa copioasa ne-am pus pe cantat pana tarziu, dregandu-ne vocile cu vin si miere. Noaptea a tras o repriza buna de ploaie.
      De dimineata, Dudu si cu Paula s-au trezit devreme si au plecat pe munte. Ceilalti am stat sa lenevim langa foc si sa mancam superomleta Adinei. Dupa-amiaza grupul format din Stefan, Adina, Roland, Alexandru, Iuliana, Marian, Enduro si Bebe Braneci am plecat intr-o scurta drumetie spre o vale la cateva minute mai sus de Lacul Petrimanu, vale pe care era o amenajare hidroelectrica. Am luat totusi microbuzul pana acolo si de data asta a urcat cu noi si soferul. Am traversat apa pe un pod, apoi am urcat pe poteca abrupta de langa apa. Pe parcursul traseului erau amenajate cateva sute de trepte.
      Ajunsi la capat am dat de o grota, pe peretii careia se putea face catarare. Aveam echipamentul de catarare la noi cu exceptia buclelor, dar am improvizat din carabiniere. Peretii erau umezi, asa ca escaladarea lor a fost dificila. Intre timp a inceput si o repriza de ploaie dar noi eram feriti de aceasta, fiind sub peretii grotei. Dupa ce ne-am plictisit sa ne tot cataram pe acelasi traseu, caci nu aveam prea multe variante, am coborat spre masina cautand alt loc de catarare. Am gasit un perete chiar deasupra paraului principal pe care o parte din noi am facut rapel, dar am fost alungati de ploaia care a inceput sa bata mai tare.
      Am ajuns in tabara si, nu peste mult timp, am inceput sa strangem corturile caci era clar ca nu se mai indreapta vremea. Am carat bagajele la microbuz tot in doua drumuri si am plecat spre Rm.Valcea.

      Stefan Tembea